Consecintele Ecologice ale Consumului de Carne

	Urmatoarele cantitati de alimente pot fi produse folosind aceeasi suprafata de teren:6
		Morcovi	████████████████ 6000 kg
		Mere	██████████ 4000kg
		Cirese	████ 1000 kg
		Carne de vita	▌50 kg

Productia mondiala de carne este in continua crestere

Desi consumul de carne din tarile industrializate a scazut in ultimii ani, consumul global a continuat sa creasca. Productia de carne este astazi dubla fata de cea din 1970.¹ In 2004 au fost produse 258 milioane de tone de carne, 600.000 numai in Elvetia.² Consecintele ecologice sunt enorme si din pacate, nu au fost luate in considerare in mod serios pana acum.

Productia mondiala de carne
1990:	170 mil. tone
1994:	194 mil. tone
1997:	210 mil. tone
1999:	217 mil. tone
2003:	253 mil. tone
2004:	258 mil. tone

 

Utilizarea pamantului

Pe aceeasi suprafata de pamant necesara producerii unui kilogram de carne ar putea fi recoltate in aceeasi perioada de timp 200 kg de rosii sau 160 kg de cartofi. In Elvetia, aproximativ 67% din terenul agricol este folosit pentru a hrani animalele de ferma. Acest procent corespunde cu media mondiala.³ In SUA, 230.000 km2 de teren agricol sunt folositi pentru producerea de fan pentru consum animal si doar pe o suprafata de 16.000 km2 (=7%) se cultiva vegetale pentru consum uman.⁴

Suprafetele imense necesare pentru productia de carne dauneaza si padurilor tropicale: 40% din totalul padurilor tropicale din America Centrala au fost defrisate sau arse in ultimii 40 de ani pentru a face loc pasunilor pentru animale si cultivarii furajelor.⁵
1.5 milioane de tone de carne au fost importate in UE in 2004. Mai mult de o treime din aceasta provenea din Brazilia.

Consumul de apa

S-a afirmat ca in viitor, razboaiele nu vor mai avea ca scop petrolul, ci apa. O gospodarie are nevoie in medie de 2–5 litri de apa de baut si 100–500 litri pentru restul necesitatilor (igiena, spalatul rufelor etc.), cantitate infima in comparatie cu 2000–5000 litri necesari zilnic productiei de alimente pentru o familie.

In lupta impotriva foametei mondiale, accentul este pus pe apovizionarea cu hrana, in timp ce apa, esentiala productiei alimentare, este ignorata. In consecinta, o conferinta exclusiv pe tema aprovizionarii oamenilor cu apa a avut loc in Stockholm in 2004.⁸ Concluzii foarte interesante au iesit la iveala: dieta unei familii influenteaza foarte mult cantitatatea de apa necesara producerii hranei, aceasta variind intre 2000 si 5000 de litri. La nivel mondial, aproximativ 1200 m3 de apa sunt necesari pe persoana intr-un an pentru productia de alimente. In cele mai sarace regiuni ale lumii, unde oamenii cu greu isi permit produse de origine animala, cantitatea de apa necesara este de 600 m3. Pe de alta parte, regiunile in care se consuma cel mai mult carne (SUA si UE) necesita aproximativ 1800 m3 anual de persoana.

O comparatie directa arata si mai bine impactul consumului de carne: o dieta constand in proportie de 80% din vegetale si 20% carne (in tarile industrializate proportia de carne este de 30–35%)⁹ necesita 1300 m³ de apa pe an, in timp ce o dieta strict vegetariana foloseste jumatate din aceasta cantitate.¹⁰

Consumul sporit de produse de origine animala a dus la cresterea cantitatii de apa necesare in agricultura. Apa este pompata de la adancimi de peste 1000 m in anumite regiuni ale Indiei. Cu o generatie in urma, puturile sapate de mana omului erau suficiente pentru irigatii. Astazi, 95% din aceste puturi au secat.¹¹ Aceasta situatie este intalnita si in alte tari din Asia.

Risipa de hrana

7–16 kg de grane sau de boabe de soia sunt necesare pentru a produce 1 kg de carne. Se poate afirma ca aceasta este una din cele mai "eficiente" metode de a irosi alimentele. Extensia artificiala a lantului trofic cauzata de transformarea cerealelor in carne provoaca o pierdere imensa de nutrienti,  dintre care 90% proteine, 99% carbohidrati si 100% fibre. In plus, numai o mica parte din corpul unui animal sacrificat este carne: 35% din greutatea unei vaci sau 39% din cea a unui vitel (excluzand oasele).¹² Cu toate acestea, in Elvetia, 57% din totalul productiei de cereale constituia in 1990 hrana pentru animale. In SUA, 8 miliarde de animale sacrificate consuma 80% din recolta totala de cereale. 90% din productia mondiala de soia reprezinta furaje.¹³ In total, aproximativ jumatate din productia mondiala de grane este intrebuintata ca hrana pentru animale, pentru obtinerea de carne.

Daca americanii ar manca cu 10% mai putina carne, cantitatea de cereale economisita ar putea salva de la foamete aproximativ un miliard de oameni. Numai in Elvetia, 1.700.000 de tone de nutreturi (preponderent cereale) sunt folosite pentru hranirea animalelor.  Elvetia si-ar putea permite aceasta risipa; totusi, cifrele nu difera mult nici in tarile in curs de dezvoltare. Un raport din 1981 al FAO atentiona ca 75% din importurile de grane din tarile din Lumea a Treia erau folosite ca furaje.  Cultivarea domestica a hranei concureaza cu productia mondiala de furaje: in Egipt, in ultimii 25 de ani, cultivarea porumbului ca furaj a constituit o prioritate in zone in care se cultivau inainte alimentele de baza precum grau, orez sau mei. Proportia de teren cultivat cu cereale pentru nutreturi a crescut astfel de la 10% la 36%.¹⁴
Un efect similar se intalneste si in alte tari unde consumul de carne a crescut. In 1950, 170 kg de cereale pe persoana erau o cantitate considerata rezonabila pentru a hrani populatia Taiwanului. In ciuda cresterii recoltelor, Taiwanul nu face fata cererii decat cu ajutorul importurilor. In timp ce in 1950 aceasta tara era un mare exportator, in 1990 a fost nevoita sa importe 74% din cantitatea necesara, in special sub forma de furaje.¹⁵

Cifre similare se regasesc si in statisticile Uniunii Sovietice: cosumul de carne s-a triplat fata de 1950, in timp ce cererea de furaje a crescut de patru ori. In 1990, vitele din fosta Uniune Sovietica consumau de trei ori mai multe cereale decat oamenii. Aceste date sunt reflectate de importurile de grane folosite ca furaje, cresterea mergand de la aproape 0 in 1970 pana la 25 de milioane de tone pe an in 1990. Prin aceasta, Uniunea Sovietica devenea al doilea mare importator de furaje din lume.

Distrugerea padurilor cu balegar lichid

Cercetarile stiintifice identifica in mod cert cresterea animalelor in masa ca fiind una dintre cauzele majore ale distrugerii padurilor. Biologul dr. Hans Mohr¹⁶ explica in «Spektrum der Wissenschaft», din ianuarie 1994: “Informatii esentiale acumulate timp de zece ani de cercetare asupra distrugerii forestiere arata necesitatea reducerii cantitatii de azot, si in special cea de amoniac¹⁷, emanat in atmosfera in primul rand din agricultura. […] Problema principala continua sa o reprezinte inlaturarea cantitatilor crescande de balegar lichid si de excremente umane.”

La ora actuala, materiile fecale umane sunt inlaturate prin statii de epurare ; materiile fecale animale insa sunt turnate sau stropite pe campuri. Ca urmare a acestui fapt, 85% din azotul (N) sub forma de amoniac (NH3), considerat ca fiind cel mai important factor in distrugerea padurilor, este emanat de catre fermele zootehnice¹⁹. Azotul, care este de fapt un element nutritiv esential pentru pasuni, paduri si viata acvatica, poate duce la suprafertilizare daca se gaseste in exces. Insa, din pacate, acest lucru a fost descoperit prea tarziu. La inceput, padurile au crescut rapid, existand o concentratie ridicata de azot in sol, insa suprasaturatia a atras dupa sine aparitia primelor semne de distrugere a acestora.  

In 1992, Comitetul de Cercetare asupra conservarii atmosferei pamantului (din cadrul Parlamentului German) a ajuns la aceleasi concluzii. In ceea ce priveste amoniacul (NH3), comitetul a publicat urmatorul text in "Schimbarile climaterice ameninta dezvoltarea nationala": ‘90% din emisiile de amoniac  provin din agricultura, dintre care 80% din cresterea de animale atat in Germania de Vest si Europa de Vest cat si la nivel global. 528.000 de tone de amoniac sunt emanate anual in Germania de Vest. Amoniacul provine din zona grajdurilor, din pasuni si prin depozitarea si stropirea cu ingrasamant biologic. […] Emisiile de azot si de amoniac ar putea fi reduse prin limitarea numarului de animale, prin schimbarea alimentatiei animalelor si prin limitarea folosirii de balegar lichid […] Acest lucru este de dorit nu doar din consideratii ecologice ci si din consideratii economice.”²⁰

Poluarea aerului cauzata de cresterea animalelor

Amoniacul din materiile fecale animale nu reprezinta doar un rol crucial in ploaia acida. Aerosoluri secundare se formeaza in atmosfera prin intermediul amoniacului, ceea ce pune in pericol sanatatea umana sub forma de pulberi in suspensie (PM10) sau sub forma de praf fin. Directorul Ministerului Mediului, Padurilor si Agriculturii din Elvetia, Philippe Roche, considera ca 3.700 de oameni mor anual in Elvetia din cauza acestui praf fin. Domnia sa estimeaza costurile aditionale de sanatate a se situa in jurul a 4,2 milioane de franci elevetieni pe an.²¹ In ciuda contributiei lor semnificative, gospodariile animale sunt rareori mentionate in lupta impotriva prafului fin. Reactia presedintelui elvetian si cea a ministrului de mediu, Moritz Leuenberger, la o conferinta de presa tinuta pe 2 februarie 2006 pe tema pulberilor de suspensie, demonstreaza cat de dificil le este politicienilor sa abordeze aceasta problema. Intrebati despre contributia fermelor de animale la problema prafului fin, cel din urma a afirmat numai:  „este un subiect penibil”.

Poluarea apei

Amoniacul nu are doar consecinte devastatoare petntru paduri si aer, ci si pentru apa. Supra-fertilizarea cauzeaza cresterea puternica a dezvoltarii nenaturale a algelor, care la randul lor extrag oxigenul din apa. Fermele de animale, care astazi au nevoie de mult mai putin teren decat inainte, produc o cantitate atat de mare de balegar lichid, incat aceasta ameninta serios panza freatica.²² 890.000 tone de hrana sunt necesare pentru a „produce” carne de porc pentru populatia Elvetiei si 2,5 milioane m3 de balegar lichid apar in urma acestui proces. Spre exemplu, lacurile elvetiene Sempach si Baldegg au nevoie deja de „respiratie artificiala”, realizata cu ajutorul unei pompe gigantice de oxigen. Peste 50% din poluarea apei in Europa este cauzata de cresterea de animale in masa. Azotatul rezultat din agricultura a patruns deja atat de adanc in apa fretica incat unele marci de apa minerala nu mai corespund valorilor directivelor pentru apa de consum.²⁴ In SUA, agricultura contribuie mai mult la poluarea apei decat toate orasele americane si toate ramurile industriale.²⁵

Supra-acidifierea solului

Amoniacul si oxidul de azot contribuie de asemenea substantial la supra-acidifierea solului.  Acesta problema a atins asemenea proportii in Olanda pana in 1989, incat un departament ministerial a sesizat problema. In rezultatele Institutului Olandez pentru Sanatate si Protectia Mediului se afirma:²⁶
„Nitratul din balegarul lichid eliberat in atmosfera sub forma de amoniac este o otrava pentru mediul inconjurator care cauzeaza asa-numita ploie acida si alte depuneri continand acizi. In Olanda, majoritatea precipitatiilor provin de la amoniacul din grajdurile vacilor – ele cauzeaza mai multe pagube tarii decat toate automobilele si uzinele la un loc.”

Efectul de sera

Pana acum, traficul si industria au fost aproape exclusiv considerate responsabile pentru efectul de sera. Si in acest caz, influenta cresterii animalelor asupra acestui fenomen a fost neglijata pentru multa vreme. Directorul Institutului Wuppertal pentru Clima, Mediu si Energie, Ernst Ulrich von Weizsäcker afirma: „Contributia cresterii animalelor la efectul de sera este asemanatoare traficului, daca luam in considerare defrisarile pentru pasunat si cultivarea furajelor. [...] Si transformarea savanelor in deserturi, eroziunea zonelor montane, necesitatea excesiva de apa pentru vite si cererea enorma de energie pentru cresterea animalelor constituie argumente in plus ca noi continuam sa distrugem mediul cu fiecare kilogram de carne pe care il consumam.”²⁷

Efectul de sera este cauzat printre altele de 3 gaze: metan, dioxid de carbon si oxid de azot. Aceste trei gaze provin intr-o mare masura de la cresterea animalelor. Cele 1,3 miliarde de vite din intreaga lume (si consumatorii acestora) sunt responsabili pentru 12% din emisiile anuale de metan. Cresterea animalelor genereaza 115 milioane de tone (115.000.000.000 kg) de gaz metan pe an. Situatia devine si mai ingrijoratoare daca ne imaginam ca o molecula de metan contibuie de 25 de ori mai mult la efectul de sera decat o molecula de dioxid de carbon.²⁸

Antibiotice si hormoni

Un aspect al problemei a fost totusi neglijat pana acum in discutia privind consecintele ecologice ale productiei de carne. Cresterea unor specii pentru un randament mai bun, hrana anormala care le este administrata si conditiile nenaturale in care sunt tinute au ca efect cresterea imbolnavirilor in randul animalelor. In multe tari este interzisa in prezent administrarea preventiva a antibioticelor animalelor sanatoase. Aceasta interdictie este necesara, in conditiile in care antibioticele (precum si alti hormoni) au fost folosite gresit de fermieri ca stimulente de crestere. Cu toate acestea, administrarea antibioticelor animalelor bolnave este inca permisa. Tratamentul curent al animalelor de ferma prevede ca ca aproape fiecarui animal sa ii fie administrate antibiotice.
Desi administrarea preventiva a antibioticelor animalelor sanatoase a fost interzisa in Elvetia din 1999, un studiu efectuat in 2004 arata ca 90% din viteii din Elvetia fusesera tratati cu antibiotice.³⁰ Administrarea antibioticelor vacilor de lapte este deci un procedeu frecvent, deoarece vacile de lapte pot face usor infectii ale ugerului din cauza aparatelor de muls.³¹

Pentru mult timp a fost limitat nivelul reziduurilor de antibiotice in produsele de origine animala destinate consumului. In aprilie 2005, un studiu publicat de Ministerul Protectiei Consumatorului din Nordrhein-Westphalen, Germania, afirma ca fusesera gasite pentru prima oara antibiotice in cereale.³² Excrementele animalelor tratate cu antibiotice sunt folosite ca ingrasamant pentru terenurile agricole si astfel ele patrund in ecosistem. Desi valorile erau sub limita permisa pentru alimentele destinate consumului uman, absorbtia constanta a unor mici cantitati de antbiotice dezvolta rezistenta bacteriilor la antibiotice care in mod normal le-ar ucide. In timp, aceste antibiotice isi pierd eficienta. Rezultatul il constituie fabricarea unor medicamente si mai puternice, ceea ce produce un dezechilibru si mai mare.
Toate medicamentele si hormonii care sunt administrati animalelor (folosite frecvent in SUA pentru a mari productia de carne si lapte) ajung in final in ecosistem prin carne, oua, lapte sau excremente. Consecintele acestui proces pe termen lung sunt imposibil de prezis.

O cale de scapare prin hrana din mare?

Zilele in care barcile mici mergeau la pescuit pe mare sunt de mult apuse. In prezent pescuitul se face cu plase kilometrice. Cum numarul pestilor scade pe zi ce trece din cauza pescuitului intensiv, in ultimii ani atentia s-a intors catre fermele piscicole. Aceleasi probleme ecologice au aparut si aici, ca si in cazul celorlaltor specii mentionate anterior.
Un exemplu: o varietate de chimicale, incluzand antibiotice, pesticide si fungicide sunt folosite in fermele in care se cresc somoni. In plus, acestia trebuie vaccinati impotriva bolilor pentru a putea face fata vietuirii alaturi de o gramada de alti pesti. Cum antibioticele si alte medicamente/chimicale sunt turnate direct in apa impreuna cu hrana pentru pesti, raspandirea lor in ecosistem e inevitabila.
Somonul salbatic in mod normal calatoreste mii de kilometri pe durata vietii lor. Viata in custi intr-o ferma piscicola este atat de nenaturala pentru ei incat carnea lor nu mai devine roz (asa cum consumatorii se asteapta sa fie). Pentru a rezolva aceasta "problema", pestii primesc de obicei hrana ce contine coloranti artificiali. Bolile pestilor de ferma se transmit fratilor lor salbatici, astfel decimand populatia de somon salbatic.
Hrana pentru pestii din fermele piscicole provine din mare. Pentru fiecare kilogram de peste crescut, 2 kilograme de peste salbatic sunt luate din mare ca hrana.³³ Acelasi lucru se aplica si altor vietati maritime cum ar fi crabi, creveti etc.

Pe langa aceasta risipa, populatia de pesti din mare sufera si de pe urma faptului ca o treime din capturile mondiale de peste ajung sa fie transformate, in urma prelucrarii, in ingrasamant, iar alte doua treimi in troacele animalelor sacrificate pentru carne.³⁴
In ultimii ani, cantitatile de creveti consumate in Europa au crescut considerabil. Acest lucru a condus la aparitia unor mari ferme pe plajele Asiei, in locul padurilor de mangrove. Aceste parduri, insa, au un rol ecologic important prin faptul ca actioneaza ca un tampon impotriva valurilor care inunda. In anul 2004 tsunami-ul din Asia a fost atat de devastator si din cauza ca majoritatea padurilor de mangrove au fost defrisate pentru a face loc fermelor piscicole.
Este mai mult decat ingrijorator: de la 500.000 hectare de paduri de mangrove in Filipine, s-a ajuns in prezent la doar 36.000 hectare. Restul (in jur de 93%) au fost inlocuite de ferme de crabi care exporta in intreaga lume.³⁵
Din cauza pescuitului excesiv, a fost nevoie ca tehnicile de pescuit sa devina mult mai radicale. Pentru a prinde si ultimii cativa pesti, uneori se foloseste dinamita. Acesta metoda nesabuita, ca si marile plase de pescuit tarate pe fundul marii, distruge recifurile de corali. Impreuna cu multe alte consecinte ecologice, pierderea recifurilor de corali reduce efectul de incetinire pe care acestia il au in mod normal asupra valurilor uriase.³⁶

Economia

Cum e posibil ca la nivel mondial consumul de carne sa fie inca in crestere, in ciuda marilor dezavantaje ale unei societati consumatoare de carne?³⁷ Dincolo de diverse motivatii psihologice si sociale, majoritatea cauzate de promovare (e.g. afirmatia ca in urma consumului de carne obtii energie), exista un aspect care nu trebuie subestimat: banii.
 La prima vedere aceasta pare a fi o contradictie, in conditii normale o ramura a economiei avand ca destinatie distrugerea rezervelor de hrana si a resurselor ar fi colapsat de mult. Costurile create la nivel mondial de catre productia actuala de carne nu mai sunt in concordanta cu presupusele sale beneficii.

Costurile sunt preluate de contribuabili

Un motiv pentru care industria carnii inca exista este pentru ca profitul ajunge capital privat in timp ce costurile sunt in continuare pasate publicului, deci contribuabilului. Conform estimarilor renumitului Institut Worldwatch din Washington, pretul carnii ar trebui dublat sau triplat daca s-ar lua in cosiderare totalitatea costurilor ecologice, incluzand arderea combustibililor fosili, scaderea nivelului apei freatice, poluarea chimica a solului si emisia de gaze precum amoniac si metan,³⁸ nementionand costurile rezultate in cadrul sistemului de sanatate public.

O nebunie subventionata de stat

Desi majoriatea costurilor sunt pasate publicului (i.e. contribuabilii), asta nu e suficient pentru a mentine productia de carne profitabila. Imaginea acestei industrii este distorsionata de uriase finantari pentru a asigura ca productia de carne este atractiva companiilor. Cresterea animalelor este ajutata financiar pe plan international in mod regulat si astfel mentinuta in viata. Intre anii 1963 si 1985, Banca Mondiala a pompat  1.5 miliarde de dolari in cresterea animalelor de carne doar in America Latina, majoritatea mergand catre ferme care cresteau bovine. ³⁹

Note de subsol

1. Ziarul Worldwatch 171: Danielle Nierenberg: „Gustari mai placute - regandind industria globala de carne”, 2005, ISBN 1-878071-77-7, pag. 9.
2. Cooperativa Elvetiana pentru Sacrificarea Animalelor si Aprovizionarea cu Carne.
3. Ziarul Worldwatch 171, pag. 7.
4. „CARNEA – Acum, nu e ceva personal!”, din Revista World-Watch Iulie/August 2004, www.worldwatch.org
5. ibid.
6. Fundatia Salvati Pamantul.
7. „CARNEA - Nu e ceva personal!”
8. Institutul International al Apei din Stockholm (SIWI): „Apa - mai multa hrana la fiecare picatura; Spre o productie alimentara si modele de consum sustenabile intr-o lume rapid schimbatoare”, 2004. www.siwi.org.
9. Rockström, J.: „Apa pentru hrana si natura in tropicele secetoase: deplasarea vaporilor in agricultura bazata pe ploaie”. Rapoarte filozofice: Stiinte biologice, 29 Decembrie 2003, vol. 358, ed. 1440, pp. 1997-2009(13) Royal Society.
10. Rockström, J., Gordon, L., Folke, C., Falkenmark, M., and Engwall, M.: „Legaturi intre circulatia vaporilor de apa, productia alimentara si serviciile ecosistemelor terestre” 1999, Conservation Ecology 3(2):5.
11. Spiegel online: «Grundwasserspiegel sinken dramatisch», 26.8.2004.
12. Cooperativa Elvetiana pentru Sacrificarea Animalelor si Aprovizionarea cu Carne.
13. Fundatia Salvati Pamantul.
14. Ziarul Worldwatch «Zeitbombe Viehwirtschaft» (Aprovizionarea: cresterea animalelor si mediul inconjurator) de Alan B. Durning, pag. 36.
15. Alan B. Durning si Holly B. Brough.
16. H. Mohr apartine Academiei Germane a Naturistilor si Academiei de Stiinta din Heidelberg, unde aceasta a condus echipa de cercetare asupra asimilarii nitratului din 1996. H. Mohr detine un doctorat onorific acordat de Universitatea din Strasbourg si Limburg.
17. Amoniul (NH4+) se formeaza in aer din amoniac (NH3).
18. Hans Mohr in “Spektrum der Wissenschaft”, ianurie 1994, pagina 50 si “Mitteilungen zur Luftreinhalte-Verordnung LRV NR. 13“ (informari privind regulile mentinerii aerului curat) ale Ministerului Mediului, Padurilor si Zonelor Rurale (BUWAL), 2002.
19. Studiu asupra tehnicilor de protejare a mediului la TU Munchen: contributia dipl. ing. Matthias Holzer privind emisiile de azotat si amoniac legate de moartea treptata a padurilor, 1993.
20. Declaratia comuna a 27 de membrii ai Comitetului de ancheta in care sunt reprezentate toate partidele de la conducere si la care participa 14 oameni de stiinta.
21. «Feinstaub macht krank» „Particulele de praf provoaca boli”, BUWAL, 2005, www.buwalshop.ch
22. Pentru a produce carne de porc pentru populatia Elvetiei, sunt necesare 890.000 de tone furaje si 2,5 milioane m3 balegar lichid sunt produse (calculate de »Konsum und Umwelt", WWF Switzerland, revsita Nr. 1/94).
23. „CARNEA - Nu e ceva personal!”
24. Potrivit programului TV ‘Carnea mananca oamenii’ de pe canalul WDR (televiziunea Vest germana) din 17/12/1987.
25. Cross, Russell H., Byers, Floyd M., u.a.: „Probleme actuale in productia alimentara: o perspectiva asupra carnii de vita drept componenta al dietei americanilor”, April 1990, pag. 5.26.
26. Alan B. Durning si Holly B. Brough.
27. Jeremy Rifkin „Beyond Beef: The Rise and Fall of the Cattle Culture”, Campus Verlag, pag. 12, 1992.
28. J. Rifkin si Alan B. Durning si Holly B. Brough.
29. Alan B. Durning si Holly B. Brough.
30. „90% din viteii elvetieni primesc antibiotice”, Vegi-Info 2004/2, pag. 4.
31. „Oprirea lactiei prin antibiotice”
32. „Germania: antibioticele pentru cresterea animalelor gasite in plante si alimente pentru prima data”, 25.5.2005, EVANA.
33. Rosamund Naylor.: „Efectul culturii acvatice asupra proviziilor globale de peste”, Nature, 29. Iunie 2000, pag. 1017-1024.
34. Ziarul Worldwatch 171, pag. 25.
35. John Robbins: „Revolutia alimentara”, Nietsch-Verlag, ISBN 3-934647-50-2, pag. 314.
36. Suferinta cauzata de tsunami: doar un capriciu al naturii?), Vegi-Info 2005/1, pag. 20, and EVANA: Suferinta cauzata de tsunami: a fost intr-adevar doar vina naturii?.
37. Chiar daca unele schimbari sunt evidente (din motive de sanatate), productia globala de carne nu este in scadere. Surplusul crescand al producatorilor de carne este in schimb exportat pentru preturi ridicol de scazute in tari in curs de dezvoltare unde duc la un consum de carne ridicat. In acelasi timp, pietele locale sunt devastate de catre aceasta carne ieftina.
38. Alan B. Durning si Holly B. Brough.
39. Alan B. Durning si Holly B. Brough.