Povestea Petronelei:

Consider ca decizia de a deveni vegetariana a fost cea mai buna decizie din viata mea, pe langa cea de a spune "Da!" cand am fost ceruta in casatorie de sotul meu, caruia ii multumesc ca nu m-a considerat "ciudata" si m-a sprijinit in alegerea mea.

Inca mai pastrez si acum in minte amintiri pe care i-mi doresc sa le uit complet, dar care ma urmaresc mereu, amintiri cu iepurasul meu de care aveam grija-cel mai bun prieten al meu, pe care l-au taiat, sau cu gainile care tipau si se zbateau cu gatul taiat in spatele blocului… ce sa mai zic de mieluseii cu care alergam si ma jucam cand eram mica fara sa stiu ca bunicul o sa-l taie exact pe cel mai drag si el va fi masa mea de Paste.

Cand eram mica mergeam la piata cu mama si o rugam sa-mi cumpere un puiut din ala mic si pufos, era copilul meu… Nu m-am jucat cu papusi, poate nici cu copii, prietenii mei erau toate animalutele.

Norocul meu, daca pot sa spun asa a fost ca am avut ocazia sa cunosc mai multe persoane care sunt vegetariene si am constatat ca nu sunt tocmai "cadavre vii, fara pic de energie" ba din contra aratau si arata foarte bine.

Dar cum sa schimb eu totul cand mami meu zi de zi ma intreba: "face mama o pulpita la fetita?".

Eu de mica am fost un copil cu smasmofilie, lipsa mare de calciu, deficiente respiratorii si alte boli din astea ciudate care m-au facut un copil oarecum fricos si alintat de asta mama a incercat sa ma indoape cu carnita, lapte, oua si bineinteles pastile si injectii.

Am ales sa nu mai mananc carne definitiv dupa ce m-am casatorit cu sotul meu, pur si simplu am avut o revelatie intr-o seara intr-o cada fierbinte cu spuma. Imi doream demult. Am hotarat sa lupt cu mine si cu cei din jur.

Bineinteles ca a doua zi mergand la ai mei m-am izbit de vechea "pulpita" a mamei, si am refuzat-o explicandu-i ca viata mea se va schimba si cu lacrimi in ochii i-am povestit frustrarile mele si dorinta de a ajuta, ca ma simt murdara dupa ce mananc carne, ca nu-mi face placere si nu ma satur mancand-o. Am rugat-o sa ma sprijine si sa ma ajute, la fel si pe socrii mei. Incet incet i-am convins si pe ei sa renunte la carne, nu am reusit definitiv dar tin toate posturile si mananca carne numai in weekend. Ne-am schimbat toti stilul de viata, le-am spus alor mei ca-i iubesc si ca-i vreau cat mai mult alaturi de mine, sanatosi si in putere.

Mai greu a fost cu colegii si prietenii. In perioada aceia unii care-mi erau prieteni imi sunt si acuma, altii din fericire pentru mine nu-mi mai sunt prieteni pentru ca mi-am dat seama ca daca nu ma accepta asa cum sunt eu si ma judeca aiurea, eu nici atat nu trebuie sa-i accept. O prietena mi-a zis o data "Baga fata o sarma in gura ca nu te vede nimeni", de parca eu as putea inchide ochii si sa uit cine sunt si cum sunt.

Eu organizez evenimente si fac meniurile la un hotel important. E ciudat oarecum ca am meseria asta si ca o fac bine, colegii rad de mine ca am tendinta sa pun in meniuri ce-mi place mie, dar am avut ocazia asa sa cunosc oameni ca mine, ca noi. E aiurea cand merg in alte parti la nunti si eu sunt ultima care mananca sau ca ma privesc chelnerii ca pe o ciudata. Sper incet incet sa se schimbe toate astea.

Acum simt ca m-am descoperit pe mine, sunt mai pura trupeste si spiritual, gandesc altfel, zambesc altfel… adorm fara sa ma gandesc cate vieti au fost luate azi ca eu sa am ce manca sau ce purta. Chiar am gasit haine, genti si papuci vegani mai frumosi ca cei din piele.

Sunt hotarata ca viitorii nostri copii sa fie si ei vegetarieni, doar ca sper sa nu o apuce pe cai ciudate si sa manance carne. As suferi enorm sa stiu ca propriul meu copil nu constientizeaza cat de mult rau ar face. La fel as suferi si daca i-as da carne sa manance si ar realiza ca sufera cum am suferit eu cand eram mica, obligata fiind sa mananc din mielul meu cel drag,sau din puiul care l-am hranit jucandu-ma de-a mama si puiul ei-norocul meu ca eram totusi mica si uitam repede.

Sunt mai sanatoasa ca inainte. O doctorita a spus ca daca ar avea mai multi pacienti ca mine ar da faliment si ca ar trebui sa-mi inrameze analizele ca sa-i convinga si pe altii.

Sunt vegetariana si sunt foarte fericita asa !!

Cu drag pentru toti ce gandesc si simt la fel ca mine,

Petronela Ploscaru.