Povestea lui Andrei:

Acum aproximativ patru ani, intr-o seara de vara, un prieten mi-a trimis un link catre un videoclip in care niste animale blanoase (nici pana acum nu stiu ce animale sunt) erau luate de membrele posterioare si date cu capul de pamant de cateva ori. Majoritatea nu mureau, doar erau ametite de aceasta procedura. Imediat se trecea la jupuirea lor si se putea observa cum inca se zbat, iar la sfarsit puteai vedea multe animale din acestea jupuite la un loc, unele din ele inca mai miscand. Prietenul meu nu era aproape deloc afectat de toata treaba asta, voind mai degraba sa socheze pe altii. Si a reusit. Nu cred ca am vazut imagini mai socante pana in ziua de astazi.

Daca animalele erau tratate astfel pentru blana lor, nu cumva nici cele din fermele industriale si abatoare nu o duceau mai bine? Am cautat alte reportaje cu camera ascunsa si am fost din nou socat de ce am vazut. Mi-a fost clar ca nu voi participa in continuare la acest adevarat holocaust si am inteles atunci de ce devenise mama mea vegetariana cu putin timp in urma. Ea nu a vazut niciodata astfel de reportaje, dar probabil isi inchipuia (intr-o oarecare masura) ce se intampla. Stiam ca ea e “sentimentala” si consideram ca nu merita sa bag in seama o astfel de atitudine.

Nu am devenit vegetarian imediat, a mai durat vreo 2-3 luni, in care, desigur, am incercat sa mananc cat mai putina carne. La un moment dat m-am hotarat sa renunt definitiv si am cumparat, pentru ultima oara, aproape o jumatate de kg de pui. Din fericire, carnea era si infestata cu ceva. Astfel, in urmatoarele doua saptamani, am avut o toxiinfectie alimentara serioasa. Probabil ca as fi renuntat definitiv si fara aceasta toxiinfectie, dar, pentru orice eventualitate, aceasta intamplare mi-a consolidat si mai ferm hotararea.

Unii vegetarieni spun ca au dobandit o repulsie fata de mirosul de carne. Chiar si dupa acea intamplare, eu nu pot sa spun ca am aceasta repulsie. In schimb, pot sa spun ca mi-e total indiferent acel miros si ca nu exista nici o sansa sa mai mananc vreodata carne intentionat. Zic intentionat deoarece, in acesti patru ani, am mai mancat de doua ori carne datorita unor etichete “mincinioase”, care omiteau faptul ca produsele contineau si carne.

Daca, la un moment dat, omul nu ar fi dobandit limbajul verbal, am fi fost la fel de vulnerabili precum celelalte specii, chiar mai vulnerabili decat multe dintre ele. Puterea pe care ne-o ofera aceasta capacitate poate fi folosita si intr-un sens pozitiv, caci suntem de asemenea singura specie care poate avea grija de celelalte. Ar fi ideal sa nu uitam ca am avut doar noroc si ca ne putem preocupa, cu un efort minim, si de speciile care nu au avut la fel de mult noroc precum noi, dar care ne sunt extrem de asemanatoare.