Am cunoscut-o pe Monica in urma cu multi ani, la o sedinta foto pentru coperta unei reviste. Ea era modelul, eu eram reactorul-sef. Trebuia sa colaboram pentru a obtine un cover de exceptie. Ma intrebam cum va reactiona si daca va fi una dintre vedetele mofturoase, care fac lucrurile mai dificile decat sunt. Am rasuflat usurata. A fost naturala, lipsita de 'fite' si mofturi caraghioase. Mi-a placut mult sa lucram impreuna, iar sedinta foto a iesit excelent. Atmosfera a fost dinamica, entuziasta si creativa. A urmat si un interviu interesant in care, desi am discutat o multime de lucruri, nu mi-a trecut prin minte sa o intreb daca a ales un stil de viata vegetarian. Erau atat de rari vegetarienii atunci, incat parea o intrebare lipsita de sens. Anii au trecut si, nu demult, cand am inceput pentru SVR seria de interviuri cu vedete care au adoptat un stil de viata vegetarian, am aflat cu mare surprindere ca de fapt Monica este una dintre acestea - de altfel, putine la numar. Atunci am inteles, intr-un fel, si multimea de emailuri trimise de ea (nu trecea o saptamana fara sa primesc cel putin un email, eram intr-o baza de date a ei) in care cauta un stapan pentru un caine abandonat sau lupta pentru o actiune nobila legata de cainii fara stapan. Si am decis sa stau de vorba cu ea, sa aflam ce mai este "nou" si interesant in viata Monicai.

Cand, cum si de ce ai hotarat sa devii vegetariana?

Eram la o mare serbare campeneasa in urma cu 9 ani, si cum imi exercitam meseria, de prezentator, aveam alaturi de echipa de filmare, acces in toate locatiile si chiar si prin spatiile din spate neexpuse privirilor. Ei bine intr-un astfel de spatiu am gasit pe cineva care taia bucati de carne aproape in putrefactie dintr-o jumatate de vitel, le trecea printr-un ,,sos’’ infect de otet si multe mirodenii ca sa li se piarda mirosul de cadavru si apoi le punea pe gratar, dupa care le vindea celor infometati. Din acel moment am hotarat sa nu mai mananc animale care practic respira acelasi aer ca si mine.

Ce greutati ai intampinat?

Nu e greu sa te lasi de mancat carne. Am devenit vegetariana treptat. Am renuntat la carnea de porc, apoi la cea de pui si vita. Miel nu prea mancam oricum, sau preparate vanatoresti. Asa ca am devenit lacto-vegetariana. Uneori mananc si preparate din peste. Am un respect deosebit pentru cei care pot fi vegan si pot trai in exclusivitate cu legume, fructe si cereale. Am incercat o perioada dar am avut rezultate proaste la unele analize si am reinceput sa manac lactate. Poate nu am fost suficient de bine informata cum sa ma descurc in meniul vegan si cum sa-l diversific. (n.r.: click aici pentru informatii nutritionale despre un stil de viata vegan sanatos) Am ramas vegetariana si nu cred ca voi mai manca ceva ce respira acelasi aer cu mine sau prin venele caruia curge sange cald.

Aurelian (n.r. vedeta Aurelian Temisan, sotul Monicai) este si el vegetarian? Daca nu, cum va descurcati cu gatitul?

Nu, el nu a reusit sa se lase de tot. In casa gatesc in exclusivitate pe regim vegetarian si el e multumit de legume si fructe, dar in deplasari sau in vizite ori restaurante manaca preparate pe baza de carne. Foarte rar, la un eveniment sau o vizita mai pretentioasa indraznesc sa gatesc ceva pe baza de carne, dar atat de rar incat am cam uitat cum se face.

Ce avantaje au aparut in viata ta, ca efecte ale acestui stil de viata?

In primul rand un sistem imunitar mai solid. In plus pastrarea aceleiasi greutati pe care o aveam si in liceu. Si inclin sa cred ca au fost omorate mai putine animale, datorita faptului ca inca unul a incetat pe aceasta planeta sa mai manance carne.

Ai prieteni vegetarieni? Unde iesiti la masa impreuna?

Am cativa prieteni, colegi si cunostiinte care sunt vegetarieni. Nu avem un loc anume, dar interesanta e bucataria libaneza pentru ca ofera foarte multe produse pe baza de legume, gatite in multe si diverse feluri. In plus, la orice restaurant poti gasi o salata buna. Prin partile montane e o adevarata problema - in ceea ce priveste preparatele specific romanesti - pentru ca mai mult decat cartofi prajiti cu salata nu prea ai ce sa comanzi. Toate preparatele sunt pe baza de carne. Ba, mai mult, odata am comandat o ciorba de legume si mi s-a adus o ciorba in care fusese fiarta carne. Mi s-a parut ca e un gust mai aparte dar imi era foarte foame si nu mi-am dat seama decat mai tarziu cand am ajuns la spital - din cauza unei reactii normale de respigere, dupa atatia ani in care nu am mancat carne...

Ce le recomanzi celor interesati de stilul de viata vegetarian?

Le recomand sa incerce macar pentru o perioada. Sa se hraneasca sanatos fara toxine, alegand o alimentatie bazata pe vitamine, minerale, si lactate. Daca vor sa se convinga sa faca analize inainte de a se lasa de carne si la doua luni dupa ce au incetat sa mai manace carne. Vor vedea diferenta. Cel mai sanatos insa este sa se renunte la carne treptat, reducand din cantitatea obisnuita, apoi eliminand-o complet din meniul unei zile…. etc.

Eforturile tale pentru a proteja cainii abandonati sunt remarcabile. Ce te determina sa te implici in astfel de actiuni? Cum actionezi, in mod concret? Si cu ce rezultate?

E prea multa suferinta in jurul meu. Caini intalniti pe strada o exprima atat de bine printr-o privire, sau un dat din coada. Nu se plang, isi accepta soarta si nu cer nimic. Daca le intanzi o mana de mancare iti ofera pe loc iubire neconditionata fara tradari, fara minciuni. Oamenii nu sunt capabili de sentimente asa de curate ca animalele. Un caine plange impreuna cu tine si sufera la fel cu tine la o boala, un om iti spune cuvinte de incurajare dar pleaca gandindu-se la ale lui cu egoism... cainele se reantoarce si sta langa tine cu loialitate. Asta e diferenta dintre rase si stiu ca cea canina e de multe ori mai nobila decat cea umana, care e capabila de atat de multe orori...... De cand ma stiu am avut in preajma un animal, de cand ma stiu m-am luptat sa-i fac bine pe cei bolnavi, sa-i hranesc pe cei nemancati, sa le dau apa celor insetati, sa le ofer un adapost celor fara stapan. Sunt prea multi, nu pot de una singura. Stiu ca sunt multi altii care fac asta dar tot nu suntem suficienti, iar munca este asidua, permanenta si obositoare pentru cat de putini suntem. Daca oamenii si-ar asuma fiecare responsabilitatea pentru un singur caine, daca nu l-ar mai lasa sa se inmulteasca , daca nu ar mai abandona, lucrurile ar fi mult mai simple si nu ne-am mai intalni cu atatia cainii pe strada.
In timp am incercat sa pun in balanta avantajele si dezavantajele in urma adoptiei unui caine si nu am gasit decat avantaje. Se stie ca este imposibil sa stai suparat atunci cand ai in preajma un catel sau o pisica. Acestea te incurajeaza sa faci miscare, iar miscarea inseamna sanatate. Indiferent daca iesim la plimbare cu cainele sau ne jucam in casa, inseamna ca se face efort, ca punem sangele in miscare si ne simtim mai bine. De asemenea, putem cunoaste oameni cu aceeasi pasiune ca a noastra si ne dezvoltam reteaua de prieteni si cunoscuti. Tot animalutele ne ajuta sa scapam de stres pentru ca putem sa vorbim cu ele, sa ne descarcam in fata lor. Ele doar ne asculta atente orice vorba si chiar ne inteleg oferindu-ne o "imbratisare" atunci cand avem nevoie. Se poate spune ca sunt ascultatori aproape perfecti.
Este interesant ca in ultimul secol cainele se implica mai mult in viata noastra de zi cu zi. Exista programe speciale prin intermediul carora cainii ajuta persoane cu dizabilitati. De asemenea sunt folositi pentru gasirea unor persoane sau identificarea unor substante, cum sunt drgourile etc. Fara aceste patrupede inteligente unii oameni nu ar putea avea cat de cat o viata sociala. Din pacate, insa, zilnic sunt abandonati zeci de puiuti in strada. Zilnic sunt omorati de catre masini sau oameni fara ratiune. Ne dorim ca abandonul sa fie pedepsit aspru, ne dorim ca oamenii sa invete sa-si sterilizeze catelul si ne dorim ca voi oamenii cu suflet sa mai adoptati inca un puiut. Acum, in mod concret, impreuna cu Valeria Arnautu si Primaria sectorului 2 am organizat un spectacol pentru constientizarea asupra sterilizarii si am realizat o campanie pro adoptie, incercand in acelasi timp sa facem cunoscuta legea care pedepseste abandonul si maltratarea.
Este foarte greu, atata vreme cat ne impiedicam de ''Nu avem buget!’’ raspuns pe care il primim intotdeauna de la ASPA atunci cand incercam sa punem in aplicare un proiect in beneficiul animalelor strazii. Noi, artistii cu suflet, incercam macar sa ii invatam pe oameni ce sa faca si cum sa se comporte cu animalele de pe strada ca sa nu se mai ajunga la situatii disperate.

Crezi ca fiecare dintre noi este dator sa faca ceva pentru planeta? Privesti decizia de a deveni vegetarian si ca pe un 'dar' facut planetei, avand in vedere consecintele consumului de carne asupra mediului?

Cred ca fiecare e dator cu salvarea unui suflet. Din pacate multi nu se gandesc decat cum sa ucida pentru propriile placeri si asta nu aduce nimic bun. Te intreb daca in Romania, Bucuresti, ca sa restrangem aria, 40 000 de oameni din peste 2 milioane traitori in acest oras ar lua cate un singur caine si l-ar steriliza si i-ar da un adapost si l-ar ingriji, nu am scapa oare de problema cainilor intr-o singura zi??? Dar suntem cativa voluntari binevoitori care incearca sa-i ajute pe toti. De aceea nu putem tine pasul cu abandonul masiv, cu maltratarile de la care tebuie sa-i salvam, cu accidentele la care sunt supusi tot timpul. Nu putem ca noi, cei cativa, sa le oferim tuturor adapost, nu putem nici sa le gasim adoptatori pentru ca oamenii sunt ignoranti, in mare parte. Nu mai putem sa luptam impotriva agresivitatii colocatarilor nostri care nici nu vor macar sa incerce sa-i ignore, in loc sa le faca rau. Adica macar sa nu ne impiedice pe noi sa le facem un bine. Suntem prea putini. 100-200 de oameni de bine intr-un oras mare. Prea putini. Ii rog si pe altii sa se implice, caci altfel nu vom reusi. Iar daca ne bazam pe autoritati….. sa ne fereasca Dumnezeu de ce ne asteapta, acestea au tot interesul ca animalele sa existe in strada. Atata vreme cat sunt in strada exista buget de cheltuit, atata vreme cat se iau decizii ca eutanasia, care nu poate opri inmultirea ci poate doar sa satisfaca pofta de varsare de sange nevinovat a unor asasini de la conducere! Ba, mai mult, nici un ucigas nu poate tine pasul cu inmultirea naturala. Atata vreme cat se face asta, cainii vor exista in numar mare si vor suferi...! Daca insa se aplica sterilizarea obligatorie a tuturor cainilor fara valoare chinologica, cu si fara stapan, atunci in mai putin de 5 ani vom scapa definitiv de cainii de pe strada. Daca se face recensamant si ciparea obligatorie a canilor cu apartinator atunci se va opri definitiv abandonul. Cum sa-i fac pe oameni sa inteleaga ca trebuie sa ia decizia corecta? Dar pe cei care dau legi? E mai usor sa inveti un caine sa faca la litiera decat sa convingi un om sa-si asume responsabilitatea pentru mediului in care traieste inconjurat si de animale....

Un interviu realizat de Alina Tuica

Octombrie 2010