GANDURILE UNUI VEGETARIAN DE SARBATORI

De ce romanilor le e mai greu decat altora sa devina vegetarieni?
Poate pentru ca, in perioada regimului comunist, stateam la cozi infernale, spiralate, pentru o bucata amarata de carne. Ne-o doream, era greu de obtinut, ne lipsea... De aceea, cand puteam gati cu carne, era ca o sarbatoare. Si astfel am asociat carnea cu starea de bine, de bunastare, de viata traita bine. Iar soia, pe care o consideram un inlocuitor, am asociat-o cu lipsurile, cu neajunsurile, cu ceea ce nu aveam de ales si trebuia sa ne multumim. Nu conta ca era mai sanatoasa, ca este gustoasa si mult mai ieftina. Si ca nu trebuie sa fie ucis un animal pentru cina noastra. Tot ce conta era ca primeam soia in loc de carne. Aceasta asociere, intre carne si viata buna, este extrem de puternica si greu de infrant, in principiu pentru ca nu ne dam seama de ea. Totusi, faptul ca exista peste 600 de vegetarieni in tara arata ca am reusit sa trecem si peste acest blocaj, ca peste multe altele.

"Se poate trai fara carne?!"

Si totusi, vin sarbatorile, prietenii te intreaba ce gatesti, se aprovizioneaza cu multe kilograme de carne de toate felurile, unii exagereaza de parca ar veni sfarsitul lumii, apoi cele mai multe stiri TV sunt despre excese alimentare si hrana 'grea'. Iar medicamentele pentru digestie nu ajuta decat pe moment - dar pe termen lung nu fac decat sa intretina obiceiul de a manca mult si prost, fara masura. Multi dintre noi au uitat sa se bucure de gust, de mirosul proaspat al hranei, de incantarea de a savura ceva ce ne place. Ma refer, desigur, la cei care au stiut candva sa se bucure de asta. Cei mai multi, insa, nu am savurat niciodata, ca un obicei de a manca, ci am infulecat in graba, repede-repede, mult si prost, din cauza ca nu avem timp, sau ca nu mancam atunci cand este timpul mesei, motiv pentru care apoi simtim o foame teribila si avem tendinta de a 'recupera' rapid timpul pierdut, infulecand in graba....

Daca am savura fiecare inghititura, cu totul alta incantare am simti, am mesteca incet, cu atentie, simtind gustul cu intensitate, lasandu-ne in voia aromelor si a placerii de a savura si am ajuta, totodata, procesul digestiv. Acest fel de a savura hrana este o incantare pentru simturi, o placere. Unii considera aceasta placere ca fiind inferioara, desi este ceva natural, uman, este practic una dintre bucuriile vietii. Exista desigur diverse tipuri de placeri: fizice, intelectuale, spirituale. Fiecare are rolul ei. Sunt parte din viata. Inteligent este sa le intelegi importanta si sa le poti pastra nivelul real in ierarhia ta de valori.

Revenind de unde am plecat, a savura insa un animal fara viata, fiert, copt sau prajit in apa, sangele lui si alte ingrediente (in functie de reteta), este unul dintre obiceiurile pe care noi, oamenii, le-am mostentit, fara a ne intreba daca suntem de acord cu el, daca putem trai altfel, daca nu cumva ne-ar fi mai bine si am fi mai sanatosi altfel. Paradoxal, dar vegetarienii sunt convinsi nu numai ca se poate trai fara carne, desigur, dar ca se poate trai mai bine asa!

"Nu exista Craciun fara brad!"

Un inginer silvicultor imi povestea anul trecut ca un brad are nevoie de 15 ani ca sa atinga acele dimensiuni, cand este considerat "tocmai bun de taiat", dar ar putea trai 80-90 in mod obisnuit. Cat o viata de om.. desigur, daca ar fi lasat. De fiecare data dupa sarbatori, in jurul blocurilor, pe langa tomberoane, zac zeci de brazi ofiliti. Dupa cateva saptamani nu mai sunt deja folositori, ii putem arunca. Nu era mai simplu sa fi cumparat sau inchiriat un brad in ghiveci, sau sa cautam unul artificial? Prima varianta e mai economica, iar cea de a doua mai eco-friendly, nu-i asa?

Iisus, carnatii si caltabosul de Craciun

Cati dintre noi, cei care sunt crestini, isi amintesc ca de fapt Craciunul inseamna sarbatorirea nasterii lui Iisus? Cati dintre noi dedica, in seara de Craciun, cateva minute in care sa se gandeasca in mod profund la ceea ce 'sarbatoresc' de fapt? Eliade scria atat de frumos despre timpul ciclic la crestini: in fiecare an, crestinii serbeaza Craciunul, Pastele si alte evenimente ca si cand s-ar intampla acum din nou, ca si cand fiecare dintre noi ar lua parte la ele in mod autentic, desi ele s-au petrecut cu doua mii de ani in urma. Pentru el si pentru noi, simbolositica ar fi un nou inceput, transformarea, intrarea intr-un nou 'cerc' al ciclicitatii. Si n-ar fi frumos sa privim Craciunul ca pe o "re"-nastere, iar Anul Nou ca pe trecerea catre un nou inceput, incarcat de neprevazut si intamplari minunate?

Si revenind, ma intreb din nou: oare ce legatura are Craciunul cu carnatii si caltabosul 'de Craciun'? Oare de ce am redus aceasta sarbatoare la un festin culinar, adesea insotit de excese? Obicei pagan la origine, asociat cu taierea porcului, suprapus apoi cu nasterea lui Iisus, a devenit azi un prilej de a sta la masa. Nu-i nimic rau in asta, desigur, poate fi chiar placut. Dar numai atat inseamna Craciunul pentru noi? Oare nu e trist pentru ca ratam tocmai esenta lui? N-ar fi interesant sa descoperim ce inseamna pentru noi personal?

Spectacolul porcului tarat din cotet pentru taiere..

Dincolo de dezechilibrul ecologic pe care taierea brazilor il poate produce uneori, Craciunul este insotit si de teama si anxietatea animalului care stie ca va muri... Si ii este teama. Se lasa tarat din grajd pentru ca nu are de ales, nu se poate apara. Nu are unde sa fuga, unde sa se ascunda. Ceilalti porci privesc cu groaza spectacolul, intrebandu-se daca ei urmeaza. Cativa barbati il trag brutal pe primul catre locul de sacrificiu. Copiii isi acopera urechile si isi ascund capul sub perna, ca sa nu mai auda felul ingrozitor in care guita. Si incearca sa se obisnuiasca cu ideea ca 'asa se face', de aceea 'animalelele sunt lasate, ca sa fie mancate' si "asa este legea firii". Pare ca nu se mai opreste odata din guitat... si orice ai face tot ii auzi strigatul de disperare. Apoi se lasa linistea si miroase a sange cald in curte.... Oare cati dintre noi nu au 'asistat' la un astfel de spectacol la tara? De ce sa fim partasi la asta, cand putem trai mai sanatos fara a ucide alte animale pentru hrana?

Si noi ce facem?

OK, toate acestea sunt realitati. Crunte. Noi, ca vegetarieni, prin stilul nostru de viata, respectam mediul si animalele. Ceea ce este extraordinar. In momente ca acestea, de sarbatori, mai mult ca oricand ne amintim ca alegerea de a fi vegetarian, desi dificila la inceput, este cea corecta. Poate ne amintim si ca noi, cu niste ani in urma, procedam ca si ceilalti, eram inversunati si convinsi ca avem dreptate si ca viata animalelor nu prea conteaza... si totusi am avut puterea de a admite la un moment dat ca ne inselam. Si apoi am avut indrazneala si vointa de a schimba lucrurile. Mare lucru, nu-i asa? Ei bine, eu vin cu o propunere: n-ati vrea sa facem mai mult decat anul trecut, pentru a promova un stil de viata vegetarian? Haideti sa urnim lucrurile, mai in forta. Anul acesta a fost unul extraordinar pentru SVR. Cu adevarat surprinzator! Echipa SVR a muncit mult si cu folos. Vom reveni cu detalii in newsletterul urmator. Haideti sa facem cu un pas mai mult. Cu cat mai multi dintre noi se implica, cu atat mai mult putem face impreuna. Asteptam un email de la tine si iti spunem de pe acum bun venit in echipa de voluntari!

Autor: Alina Tuica
Foto: Albumul Vegetariana