Incotro duce vegetarinismul?

[perieteanu]

Recitind unele lucruri prin forum mi-am reamintit o mai veche dilema de-a mea..
"Incotro duce vegetarianismul?"
In ce ma priveste stiu ca de fiecare data cand iau o deicizie imi folosesc liberul arbitru si cumva ma inscriu pe o directie in ce priveste viata mea.
Poate va mai amintiti din fizica de liceu de "directia predominanta".. sau ca sa fiu mai plastic.. intr-un rau care curge domol pe campie sunt multi curenti fiecare cu directia lui de deplasare, fiecare schimband forma aparenta a suprafetei raului.. insa cu toate aceastea raul curge intr-o singura directie, fiindca aceasta este directia predominanta a tuturor curentilor, uneori insa un curent ajutat de relief poate aduce chiar modificarea albiei raului. Poate ca analogie gasita nu e cea mai buna fiindca gravitatia face ca raul sa aiba o singura destinatie finala - marea sau oceanul.. pe cand viata unui om poate sa aiba destinatii finale diferite - chiar daca se termina la fel pentru toti.

Folosind aceasta analogie ma gandesc ca viata mea e un rau nelimitat de legea gravitatiei... care are curenti - deciziile pe care le iau - si curentii acestia sunt cu atat mai puternici cu cat sunt mentinuti mai mult timp - hotarari pastrate de-a lungul timpului cum ar fi aceea de a fi vegetarian - si ma intreb.. fiindca vegetarianismul are ceva ani vechime in raul vietii mele.. ma intreb.. incotro ma duce?

Adica.. fiind vegetarian.. unde ajung? care e destinatia mea finala? Voi fi eu un om mai bun? si aici "bun" nu vine de la bunatate ci de la calitatea de a fi om.

Vegetarian a fost si Einstein... dar stiti ca vegetarian a fost si Hitler?
Pe de alta parte stiti ca IISUS nu a fost vegetarian? Buddha a fost ..
Fiecare dintre cei de mai sus au indicat o directie..

Ma intreb unde i-a dus pe ei vegetarianismul sau lipsa lui?
Ce pondere a avut aceasta alegere in viata lor?

Ma intreb toate acestea fiindca am intutia ca vegetarianismul e doar o parte din ceva mai mare ..

Astept parerile voastre..

[Skoo]

De unde stim ca raul n-are liber arbitru? Poate ca si el alege cursul pe care vrea sa-l aiba si in ce mare sa se verse. Daca asta pare ridicol, atunci de ce nu ni s-ar parea ridicol si ca noi scapam de "gravitatie"? Degeaba aleg eu sa zbor, ca gravitatie nu-mi permite. Niciodata nu suntem cu adevarat liberi. Dupa cum zicea Werner Heisenberg, "chiar daca omul face ce vrea, el nu poate voi ceea ce vrea". Acel "a voi ceea ce vrea" se refera tocmai la situatiile peste care dam si care ne modeleaza comportamentul si la "natura umana" (zestre genetica). Nu facem alegeri si nu luam decizii decat in functie de aceste situatii. Si, la drept vorbind, nu vom alege altceva decat ceea ce ne sporeste sansele de supravietuire si reproducere. Evident, eroul pare a nu face asta, pare sa aiba liber arbitru, deoarece se sacrifica (alege varianta nefavorabila), dar poate nu ne dam noi seama de niste "motive ascunse" pentru care face asta.

Einstein nu a fost vegetarian decat inainte de moarte, probabil pentru ceea ce numeam pe alt thread "puritate", iar Hitler era ipohondru si reprezinta cel mai bun exemplu de discriminare. Pentru el, animalele din alte specii erau superioare evreilor. In general, trebuie sa renuntam la cuvantul "superior", si sa realizam ca e vorba de noroc (selectie naturala). Isus ar fi fost si el vegetarian in alte situatii, iar Buddha este un exemplu foarte bun de atitudine NEspecista. Pe noi nu trebuie sa ne intereseze ce efect a avut aceasta "alegere" in viata lor, ci trebuie sa ne gandim mereu ca, daca o singura variabila se modifica in istoria vietii pe Pamant, eram noi acum in abator, si nu alte specii. Nu ne planuim viata, ea doar se intampla.

Prin urmare, nu te mai intreba unde te va duce vegetarianismul. Vei vedea destul de curand.

[perieteanu]

Saaalut!

Am revenit pe forum.
Ca sa raspund pe scurt la ultima afirmatie...

Prin urmare, nu te mai intreba unde te va duce vegetarianismul. Vei vedea destul de curand.

Sunt vegetarian de 16 ani.. sunt supraponderal.. sufar si eu de raceala si boli obisnuite si nu vad mari transformari la mine in ce priveste partea emotionala sau mentala.


Ma intreb Oare cat mai trebuie sa astept ? Doar stilul de viata vegetarian e de ajuns?

[Skoo]

Sigur, daca exista alte comportamente nocive, vegetarianismul nu e de ajuns. Degeaba nu mananc carne, daca beau 2L de cola, multe dulciuri si cartofi prajiti in fiecare zi. Eu unul nu as putea spune ca duc o viata prea sanatoasa, dar sunt lacto-vegetarian de 4 ani. Ma simt bine (in afara de unele mici tulburari gastro-intestinale) de cand sunt vegetarian, si fiziologic si emotional/mental, si nu prea racesc, de regula. Dar nu m-am gandit nici o clipa ca ma voi simti mai bine daca devin vegetarian. Am avut acea "motivatie profunda". Am vazut cu ce pret se obtine hrana mea si mi-a fost imediat clar ca nu voi mai lua parte la asa ceva.

Poate ar trebui sa reformulezi intrebarea: "Unde va duce lumea (toate animalele) vegetarianismul?"

[Vegetarianul]

perieteanu, de unde sti daca Christos nu era vegetarian si nu manca alge/spirulina? Arata-mi unde ai vazut daca poti. Poate Era buddhist.

[Andreina]

Saaalut!

Am revenit pe forum.
Ca sa raspund pe scurt la ultima afirmatie...

Prin urmare, nu te mai intreba unde te va duce vegetarianismul. Vei vedea destul de curand.

Sunt vegetarian de 16 ani.. sunt supraponderal.. sufar si eu de raceala si boli obisnuite si nu vad mari transformari la mine in ce priveste partea emotionala sau mentala.


Ma intreb Oare cat mai trebuie sa astept ? Doar stilul de viata vegetarian e de ajuns?

Buna tuturor! (Asta pentru un inceput, nu va cunosc, doar pe Ruxi o tin minte din niste discutii mai vechi. M-as prezenta si eu, dar nu am gasit un subforum "Salut, eu sunt...!" Oricum sunt vegetariana de 5 ani trecuti, cu oarecare tendinte de-a deveni vegan, nu agreez crudismul pentru o chestiune simpla legata de palat si mama a doi copii vegetariani - 3 si 5 ani - superbi)

Despre vegetarianism observ ca lumea are tendinta sa creada doar "fara carne" sau in cazul vegan "fara carne, oua, lapte, miere". Iar in rest toate cele, inclusiv pateurile de soia cu tot cu E-urile aferente. Un astfel de vegetarianism l-am condus si eu (mai putin E-urile, eu ma pot lauda ca m-am ingrasat bio, lol), ca sa fiu mai exacta, dupa nasterea fetitei (acum 3 ani jumate) am inceput sa introduc multe produse de patiserie, carbohidrati. Mai toate facute in casa cu faina rafinata, integrala, panela, miere, maltoza, etc., multe nuci, alune, seminte in general. Pasta, wow, ce buna era! Si branzeturile stagionate.
Si normal ca n-am pierdut nimic dupa nastere, ba mai mult, continuam sa pun. Toate acestea combinate cu un regim de viata sedentar (forumurile: -)) ) nu m-au ajutta mai deloc sa am o linie agreabila.
Ah, mancam compulsiv, de nervi, de plictiseala, de oboseala, de placere..., de toate. Important era sa-mi gasesc scuza, dupa eram in bucatarie prezenta, chiar la usa frigiderului.
De vreun an jumate am inceput sa am preocupari as obsesive despre legate de situatia in care ma introdusem. Am reusit sa individualizez si multe modele alimentare insusite de mine nou-nascut fiind, dupa copil intr-o familie in care a fi "mandra, grasa si frumoasa" era proba acestei familii referitoare la capacitatea lor de-a creste un copil, era modul in care confirmau o pozitie sociala. Eu mi-am anulat de mult un sens al satietatii, citeam despre anularea acestui sens, despre intregul proces in cartile unui psihanaliste Hilde Brunch. Mai tarziu, am urmarit accidental un documentar pe canalul Current in care un om de stiinta explica cum niste zone din creier sunt arse, anulate la anumite persoane. Pot sa bage in ei muult si bine fara sa primeasca semnal de la organism "sunt satul!". cam asta au facut marea majoritatea aparintilor nostri cu mai toti cei care au probleme de grautate. Ne indopau de cu spor ca asa li se parea lor ca e bine, sa fie smantanit baiatul, cu cat mai rotund cu atat dadea mai bine proba sanatatii sale, nu conta ca era si anemic langa. Si in timp acesti copii ajunsi adulti, crescuti cu grijile exagerate ale parintilor, bunicilor si-au pierdut aceasta capacitatea extraordinara de-a nu manca in nestire.
Eu sunt una din acesti fost copii, il mai am pe sot, pentru care gatea bunicuta de dimineata pana seara si-i facea avioane de cu spor "uuuu, vine lingurita, se deschide hangarul". Eh, si tot asa ca a ajuns la peste 130 kg, vegetarian. Punctul in care am schimbat directia a fost un incident legat de sanatatea sa. Eh, atunci am spus "gata! e timpul sa modificam ceva altfel ne sinucidem!". Si am modificat, de cateva saptamani urmeaza dieta doctorului Fuhrman. In cateva saptamani (doua luni aprox) a pierdut 20 de kilograme, e tonic, s-a dus sedentarismul lui, iar caracteristicile sangelui incep sa se aproprie de norma.
Eu slabesc mai incet, dar oricum eu am doar vreo 10 kg in plus fata de greutatea mea ideala si la torturile mele vad ca mi-e greu sa renunt.

Deci Perieteanu, nu am raspuns la intrebarea ta. Spun doar ca e important sa definim vegetarianismul fiecaruia.

[ruxi]

andreina, am creat o sectiune "Sa ne prezentam"!