Compasiune vs Puritate

[perieteanu]

Deschid acest subiect nou curios fiind de opiniile voastre si de motivatiile profunde pentru care sunteti/ati devenit vegetarian.

Ca sa fiu explicit:

Compasiune (fata de toate fiintele vii) = motivatie profunda pentru a deveni vegetarian prin care cel ce o manifesta intelege ca hrana nu trebie obtinuta prin luarea vietii/generarea de suferinta de orice fel unui alt animal/fiinta etc.

Puritatea (pastrarea puritatii propriului corp) = motivatie profunda pentru a deveni vegatarian prin
care cel ce o practica evita sa consume produse din carne(si inrudite) pentru a-si mentine astfel propriul corp intr-o stare de sanatate timp indelungat.

In mod clar pot fi si alte motivatii pentru a deveni vegatarian dar eu (si aici subliniez ca e doar parerea mea) am considerat doar aceastea ca fiind doua mari linii de motivatie interioara.

Va invit sa veniti cu pareri (de preferinta argumentate)

[Skoo]

Eu sunt de aproape patru ani vegetarian din compasiune.

Desigur, compasiunea, aceasta "motivatie profunda" nu este un lucru care apare din senin. Cele doua mari influente care mi-au format aceasta compasiune au fost filmarile cu camera ascunsa in abatoare si faptul ca mama a devenit vegetariana inaintea mea.

Din pacate, pentru foarte putini oameni functioneaza chiar si vizionarea ororilor din abatoare. Un obicei culinar format inca de la nastere si stima sociala sunt, de regula, motivatii mult mai profunde decat compasiunea. De cand sunt vegetarian, am incercat sa conving si alti oameni, dar nu am avut nici un succes. O singura prietena s-a convertit, dar nu din compasiune, ci pentru celalalt motiv de care vorbesti - puritatea (a scapat de o iritatie a pielii).

Dar asta nu inseamna ca vom renunta vreodata, nu?

[perieteanu]

Se pare ca cineva a gasit totusi acest forum si a mai si dat un raspuns. sincer chiar..

Am inceput prin a va pune aceasta intrebare tocmai din perpsectiva pericolului de a fi tentati sa renutati la vegetarianism. Traim intr-o societate carnivora din multe puncte de vedere.. si exista aceasta presiune sociala.. de a "fi ca ceilalti" pentru a fi acceptati in grupuri etc.

Prietenii nostri carnivori gandidu-se la binele nostru incearca sa ne schimbe convingerile folosind argumente cat mai rationale (carentele alimentatiei vegetariene si usurinta procurarii unor alimente, impuritatea alimentatiei moderne etc.).
Pentru cei ce au ca motivatie de baza "puritatea corpului" - acestia sunt foarte usor de combatut.
E de ajuns sa le spui ca cicocolata e facuta cu gelatina - obtinuta evident din fierberea oaselor - sau ca multe dintre medicamente au incluse produse obtinute din animale.
In fine.. un carnivor documentat are multe argumente pentru a combate un vegetarian incepator.
Insa nici unul nu poate ataca motivatia compasiunii pentru toate fiintele vii.
Ar putea sa argumenteze cum ca oricum purtam incaltaminte din piele de vaca, si posetele sau curele noastre sunt oricum din piele, si culmea.. "nu noi taiem puii la abator - altii o fac". Pentru toate acestea sunt solutii -pantofi sport, imbracaminte din fibre textile etc.

Si totusi.. suferinta sufleteasca resimtita pentru faptul de a purta o curea de piele.. poate fi generatoare de mare hotarare de a contrabalansa acest act cu unele caritabile in slujba tuturor fiintelor vii. Poate sa ne ajute sa iesim din starea de amortire, din a trece de la o stare de vegetarian pasiv la una de vegetarian activ. Poate sa ne ajute sa gasim solutii a.i. sa fie ultima curea de piele purtata vreodata, sau ultima geanta de piele in posesie.

Mai ramane problema folosirii produselor animale in medicamente si alimentatie.
Eu(parere si atitudine personala) am ales sa traiesc cu acest pacat deasupra capului.
Prefer sa mi se aminteasca ca inca mai produc suferinta unor fiinte (chiar indirect si involuntar) si asta sa ma tina motivat sa fiu mai bun decat sunt.

Cat priveste viata altora.. prefer sa-i vad fericiti.. chiar daca sunt carnivori. Am inteles in timp proverbul "calul batran nu il mai inveti la galop" si decat sa-mi educ parintii sa devina vegeatrieni prefer sa le arat doar ca e mai bine sa fii vegetarian prin propriul exemplu. Cat despre ideea de a-mi convinge prietenii sa devina si ei vegetarieni.. si aici am renuntat.. oamenii sunt oameni vegetarieni sau nu.. si valoarea unui om nu e data de a fi sau nu vegetarian ci doar e crescuta daca e.. sper sa-mi gasesc prietenii noi printre cei cu care impartasesc aceleasi convingeri.

[ruxi]

salut. inteleg ca punctul tau e ca daca declari ca esti vegetarian pe motive de "puritate" e mai greu sa combati argumentele anti-vegetariene, decit daca declari ca motivatia ta e compasiunea. nu? parerea mea e ca indiferent daca asta ar fi mai usor sau mai greu, pentru majoritatea vegetarienilor de lunga durata e mai adevarat ca sint motivati de compasiune. asa cum sugerezi si tu, eu cred ca este foarte, foarte dificil sa ramii vegetarian daca tot ce te motiveaza este puritatea. un alt fel de-a spune ca argumentele pro-veg*anism pe baza de "puritate" sint mai usor de combatut, e ca-i imposibil de atins o puritate veg*ana absoluta, pe lumea asta. da, exista si vegetarieni cu aceasta motivatie, eu am intilnit - si nu e niciun dubiu ca unii vegetarieni sint elitisti si se cred superiori celorlalti, ca sa raspund si la intrebarea ta din alt thread - dar nu e regula generala; din experienta mea, e mult mai comun printre cei proaspat vegetarieni sa aiba atitudini ultra-elitiste, sa puna foarte mult efort in pastrarea unei mari "puritati" si sa actioneze ca "veg*an police" pentru altii. cred ca din felul in care discut e evident ca mie nu mi se par ok astfel de atitudini, dar as mai zice ca e ceva pe care majoritatea lumii, daca ramine veg*ana, il va depasi mai devreme sau mai tirziu.

de asemenea, e foarte important sa ai in jurul tau o comunitate sanatoasa care sa pretuiasca ideile pozitive de implicare si de promovare a compasiunii fata de toate fiintele, asa incit obsesiile cu "puritatea" sa ajunga si sa stea mai pe planul 2...

totusi trebuie spus ca nici daca motivatia ta principala e compasiunea lucrurile nu sint 100% clare: adica de ex. in principiu evident e mai "plin de compasiune" sa maninci niste fructe decit o bucata de carne, nu? dar daca fructele respective au fost culese in conditii oribile, de niste muncitori care sint exploatati si violentati? (este doar un mic exemplu - o posibila realitate.) e greu de spus, uneori... care e actiunea cea mai etica si mai empatica? o idee pe care eu abia de curind mi-am format-o mai bine e ca pentru un veg*an, in afara ideii de a se comporta cit mai etic si "iubitor", de a minimiza cruzimea si suferinta, ramine cumva chiar separat, punctul ca nu e ok sa consumi o alta fiinta simtitoare -- daca nu ai convingerea asta, nu esti "obligat" sa fii veg*an.

cu alte cuvinte, a te purta cit mai etic, a arata cit mai multa compasiune, a evita si combate cit mai mult suferinta sint toate lucruri extrem de importante si niste conditii necesare pentru (unii) vegetarieni -- evident mai puternice decit a cauta puritatea, dupa parerea mea -- dar fara convingerea de baza ca nu poti minca alte fiinte, ele nu sint nici absolut necesare si nici neaparat suficiente sa faca/mentina pe cineva veg*an. nu?!

si mai greu e cind vorbim de exploatarea altor fiinte (daca ne axam pe veganism). pt. ca exploatarea altor fiinte este peste tot in jurul nostru... dar astea sint discutii lungi!

si eu gindesc ca tine, in ce priveste vietile altora! oricum, cred ca intotdeauna trebuie luata in considerare diversitatea umana si faptul ca ce e adevarat/valabil pentru o persoana, nu e automat si pentru alta... daca noi, ca vegetarieni, nu putem vedea si accepta acest lucru absolut de baza, daca nu aratam intelegere si compasiune fata de semenii nostri, cred ca totusi esuam exact in ce priveste veg*anismul.

cam atit de la mine...

ps: o mica observatie: ciocolata nu e facuta cu gelatina, oricum nu intotdeauna (si nici in majoritatea cazurilor). de fapt, eu nu stiu nicio ciocolata facuta cu gelatina...

[Skoo]

@perieteanu: Cand am pus acea intrebare, "Dar asta nu inseamna ca vom renunta vreodata, nu?", nu ma refeream ca as putea consuma carne datorita presiunii grupului, ci ca as putea renunta sa mai incerc sa conving. De ultima data de cand am scris, am mai reusit sa conving pe cineva (a convinge inseamna a prezenta argumente, fara a aplica vreo presiune, cum fac sectantii, si a intari orice incercare din partea celui "convins") si a renuntat la carne pentru aproximativ o saptamana, dupa care nu a mai putut, deoarece mama ei nu vrea sa o vada... rahitica. Desigur, asta nu insemna ca trebuia sa manance un hamburger cand era cu mine. Se pare ca si un carnivor ignorant e mai persuasiv decat un vegetarian documentat (truismul zilei?).

@ruxi: Cred ca e oricum mai etic sa consumi fructe culese de catre niste muncitori explotati decat carnea care a fost produsa in conditiile actuale. In primul rand, acei muncitori au sansa de a scapa de acea exploatare, dar nici un animal nu scapa dintr-o ferma de productie intensiva. In al doilea rand, maltratarea ar fi probabil mult mai usoara decat cea din ferme si abatoare. Si, in al treilea rand, cifrele sunt infinit mai mari in cazul animalelor.

Oricum, e adevarat ca atitudinea unui veg*an trebuie sa fie una etica in general, nu sa fie preocupat doar de animalele de ferma. Invers, orice om care considera ca are preocupari etice trebuie sa se preocupe in primul rand de problema fermelor. Daca in domeniul cercetarii (s.a.), exista argumente solide de ambele parti, nu exista nici un argument mai puternic pe care sa ti-l poata oferi un carnivor. Din moment ce, pe langa suferinta animalelor, fermele din toata lumea contribuie cel mai mult la incalzirea globala si contribuie, de asemenea, la foametea din lume, a nu consuma carne si alte produse provenite din aceste ferme ar trebui sa fie imperativul categoric al zilelor noastre. O colega ma acuza de subiectivism, spunand ca e mai importanta, de ex, suferinta copiiilor maltratati si ca vegetarianismul e o credinta asemanatoare… scientologiei.

Evident ca fiecare persoana are perspectivele ei. Important pentru noi nu este numai sa tinem mereu cont de acest fapt, ci si de acela ca perspectivele se formeaza in functie de situatiile prin care trece persoana. De altfel, daca nu ar fi asa, toata literatura, toti activistii si toate documentarele despre suferinta animalelor ar fi inutile. Pentru unele persoane, acestea pot fi niste situatii care le zdruncina realitatea si in felul acesta am devenit si noi vegetarieni.

Sa aveti un an nou verde!